maybe…maybe
O zi normala ca inceput… Apoi m-a cuprins tristetea. Gura mi s-a uscat si inghiteam in sec… nu stiu de unde venea atata tristete. Ma asez pe pat si imi iau fata in palme…lacrimile curg, dar ce rost au? Unde e stropul ala de nebunie, unde e sclipirea din ochii mei, unde e copilaria din sufletul meu…unde sunt eu? Am facut ce am vrut sa fac, nu am lasat loc de regrete, de ce as lasa loc durerii? Si in secunda aia am simtit ca pierd tot, … ca oamenii la care tin dispar in ceata… ce trist , cata frustare, cate lacrimi…cata falsitate la oameni, fatarnicie si mandrie prosteasca… Mi-au taiat aripile…
Intr-adevar, se pare ca am gresit totul in viata datorita faptului ca n-am invatat sa NU iubesc. Mereu si mereu am iubit si am oferit tot ce am avut, fara sa ma gandesc ca asa nu va fi bine sau ca asa gresesc. Nu regret nimic, pentru ca stiu ca indiferent ce va veni in viata mea, ce voi trai, ce voi pierde ce voi castiga, va fi pentru ca vad cu inima, cred cu inima, aleg cu inima. Poate ca ma apar cu orgoliul sau chiar atac cu orgoliul dar de trait nu stiu decat sa traiesc naiv, cu inima deschisa. Se pare ca pana la urma asta a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o! Ce il costa pe cel de langa sa accepte ce ii ofer? Nimic… Mai mult decat atat, de ce nu a avut nimeni nevoie de iubirea mea? Daca nu o ofeream, ce as fi putut face cu ea? Intrebari fara raspuns, intrebari ciudate, intrebari care nu ar trebui puse niciodata! Nu mi-a fost greu sa ofer, am facut-o cu placere, am dat tot ce am avut, fara rezerve; gresind, iertand, iubind, suferind, plangand… Nu am cerut nimic in schimb, poate am sperat doar sa fiu si eu iubita, dorindu-mi cu adevarat sa fiu fericita… Nu am cum sa nu fiu uimita sau impietrita, cand vad ca toate sentimentele mele, iubirea pe care incerc sa o ofer, parca se izbesc de un zid rece de beton. M-am straduit sa iubesc, mi-am oferit inima si sufletul, insa nu regret, pentru ca “o infrangere e numai mijlocul pe care ni-l da soarta pentru a vedea ce ne lipseste pentru a invinge.” In fond destinul nu se schimba si daca iti este dat sa nu fii iubit, orice ai alege, orice ai spera si orice ai face pentru asta, nu vei fi iubit niciodata. Atatea vieti traite la fel, atatea destine asemanatoare, nimic mai presus, nimic mai prejos, nici o forta care sa atraga ceva pozitiv in jurul tau. Si unde ajungi? Anii trec pe langa tine, nimic nu mai e la fel, fiecare isi va vedea de drumul lui chiar daca tu te-ai oprit din cale ca sa-l asculti. Doare! Doare mult! > Insa, tot acest timp nu se va mai intoarce niciodata, oricat ai vrea sa-l aduci inapoi! Totul a trecut, ai o singura viata, trebuie sa treci peste toate, sa te descurci si sa mergi mai departe! … poate sunt confuza sau poate satula…
Nimic nu este mai absurd ca certitudinea.
Ma uimesc in continuare oamenii. Tocmai cand credeam ca am inteles ceva din viata asta, vin si rastoarna totul, incat increderea e asa o vorba in vant.
Ma uimeste cat de slabi suntem uneori, cum cedam fara nicio riposta
Ma uimeste cat de frumosi parem pe dinafara, iar inauntru putrezi
Ma uimeste cum, dupa ce am savarsit o sumedenie de greseli, suntem in masura sa tinem morala altora
Ma uimeste cat de cruzi suntem, iar pe strazi ne tipam umanismul
Ma uimeste cat de putin stim sa iubim, sa oferim, dar cat de mult ne dorim pentru noi
Ma uimeste cat de mult ne respingem, cand ne dorim atat sa ne intelegem si sa comunicam
Ma uimeste cat de altruisti parem, dar ranim din egoim pur
Ma uimeste ce bine jucam teatru, dar rolul vietii noastre nu ni-l asumam
Ma uimeste cate diplome avem, dar nu stim nici sa scriem corect romaneste
Ma uimesc atat de multe. Inca ma uimesc.
Oare de ce nu pot pricepe, pur si simplu, pentru totdeauna?
De ce ne numim OAMENI?
da vs nu
A iubi inseamna a ierta? Ne face iertarea mai buni, ne aduce mai aproape de Dumnezeu? Ne transforma iertarea in potentiale victime perpetue? Oare iertarea nu e doar o sansa pe care i-o dai celuilalt de a mai gresi odata? Cum ne simtim cand gresim si nu primim nici o sansa? A ierta fara a uita e un fel de iertare egoista? V-ati simtit vreodata atat fericiti si impacati sufleteste incat sa simtiti ca ati fi in stare sa ii iertati pe toti care v-au gresit? Oare..chiar ne poate insela cineva sau ne inselam noi insine – si daca ar fi asa, nu ar trebui sa ne iertam noi pe noi insine? Ati vazut vreodata cum iarta un copil? Sa fie iertarea doar un privilegiu al inocentei si al copilariei…ceva ce s-a pierdut in drumul nostru spre maturitate? Unde e copilul din noi cand e vorba de iertare? Iert, pt. ca asa simt, nu uit, dar daca am iertat ceva nu scot ochii celui iertat ca am facut-o, nu sunt de fel ranchiunoasa, nu port pica si nu urmaresc in tacere sa ma razbun daca mi s-a facut rau. Da, a iubi inseamna si a ierta, dar nu este permis nimanui ca sub masca dragostei sa faca viata celuilalt un chin, stiind ca oricum va fi iertat. Cred ca a ierta inseamna sa nu ai resentimente si sa mai dai o sansa acelei persoane, sa ai increderea ca greseala aceea nu o defineste si nu o reprezinta. Sa poti porni din nou cu ea la drum dar … nu de la zero ci din acel punct. Daca insa greseala il reprezinta total … atunci … pentru binele tau trebuie sa intelegi si sa ierti, adica sa nu-i porti resentimente. Insa nu inseamna ca trebuie sa continui sa ai si o relatie cu acel om. Fiecare pe drumul lui pentru ca alaturea nu ne este bine … nu credem in acelasi lucruri, nu iubim aceleasi lucruri … Numai atunci cand pierdem pe cineva intelegem cat de mult a insemnat ptr.noi. Ma intreb de ce atat de tarziu? Uneori…este atat de tarziu…ca nu se mai poate face…NIMIC….si vei trai toata viata cu durere in suflet…cu mult regret ca poate daca nu greseai sau poate daca iertai……mda…mereu v-a fi cuvantul …”daca”… Va doresc sa iertati, cu inima curata, si mai mult ii doresc celui iertat, sa stie sa aprecieze, gestul iertarii, atunci totul are un sens…
Woman…

Ce isi poate dori o femeie decat…
…Sa evadeze
…Sa impresioneze
…Sa se protejeze,sa se simta in siguranta
…Sa seduca
…Sa schimbe lumea
happiness remains a choice

One cannot make another happy,
Whatever one might do or say,
For happiness remains a choice
Not even love can hope to sway.
The sacrifice of time and strength
And preference and goods may be
Of help, of course, but cannot calm
The winds that roil a restless sea.
Everything one does, like dust,
Transforms the light in which all live.
But happiness is not a gift
It is within one’s power to give.
One can only love, and be
A witness to the life that each
At last must live alone, for
Well or ill beyond a lover’s reach.
Sunt…
Sensibila,atrasa foarte mult de trecut si de momentele placute din viata mea.Atunci cand ma simt trista sau obosita imi amintesc pe unde am fost si cu cine am petrecut clipele cele mai frumoase si imi regasesc energia si cheful de viata.Caut de multe ori locuri in care ma pot izola de ceilalti oameni si de problemele pe care le am de rezolvat si revad in gand clipele minunate ale vietii.Din punct de vedere emotional sunt vulnerabila pentru ca percep usor suferinta celor din jur si nu rautatea si nepasarea unora….

.
|
Iubeste BAIATU care iti spune ca esti ”frumosasa” si nu ”sexy”…. Iubeste baiatul care te suna inapoi, atunci cand tu i-ai inchis telefonul in nas….. Care sta treaz doar ca sa te priveasca dormind….. Care te saruta pe frunte…… Care vrea sa te arate lumii chiar dak nu esti aranjata….. Caruia ii este indiferent dak pe parcursul anilor te-ai ingrasat sau ai slabit…… Care in prezenta prietenilor te ia de mana….. Care iti spune mereu ce insemni pentru el si cat de norocos e sa te aiba….. Iubeste-l pe el, deoarece el te iubeste…..si probabil k…..te va iubi mereu…… |
try to say goodbye…
we
I laugh, I love, I hope, I try, I hurt, I fear, I cry. And I know you do the same things too, So we’re really not that different, me and you…but
i never needed you for being strong…..
-
Archives
- January 2011 (1)
- July 2010 (1)
- July 2009 (1)
- March 2009 (11)
- February 2009 (22)
- January 2009 (36)
- December 2008 (3)
- November 2008 (29)
- October 2008 (22)
-
Categories
-
RSS
Entries RSS
Comments RSS
